Ganduri

Ce noapte infecta. Este a doua seara in Apuseni. Dupa o prima seara plina de sforaiturile lui Ganu pot sa spun ca a 2 seara nu prea prezinta mult interes. Azi tone de poze care mai de care mai idioata… dar n-a sunt in perioda de invatare. Ce ma seaca este faptul ca cei doi mari fotografi se sparg in figuri fara rost si nu prea inteleg maretia asta fara scop. Oare sa se simta bine fata de ei insisi sau ce ? Momentul de fata stau separat in timp ce lumea joaca ….ceva ce eu nu prea pricep ca stau cu muzica in urechi … si eu doar scriu la calculator ca un idiot J.
Dar totul e bine. Am inima acolo unde trebuie , aparatul foto in rucsac iar viata merge inainte fara nici o pauza. Deci azi a fost …URAT.
Trezirea dimineata pe frumosul cantec facut de nasul infundat al lui Ganu cu zgomote maraitoare scoase de bautura din ziua precerdenta . Era cam ora 6 . Am incercat sa dorm dar dupa cum bine se stie incercarea ( speranta…oare ? dracu le stie ) moare ultima. Am bagat ceva suc ca doar aveam gatlejul uscat de ziua precedenta si am incercat intre pauzele lui Ganu de respiratie ucigasa sa adorm si eu ceea ce cred ( nu sunt sigur ) sa adorm. Am dat trezirea pe la 8 30 , spalare , miscare in haine si apoi miscare pe scari sa vad ca jos batea vantul Nordic … adica gol pusca ( oare cine mai era asa ?)
Cafea ioc, asa ca doar inarmat cu un fes de prost gust am coborat jos cu gandul la tuica care o voi bea. Cred ca am stat ceva timp singur de am avut timp sa scot si laptopul ( care se pare ca l-a trezit pe ursul din pesteri Ganu) . Dar timpul petrecut in compania mea ( fara glume proaste sper J ) a fost de scurta durata ca s-au apropiat vulturii . Ziua a fost simpla si fara rost. Chiar fara rost . Oare o zi trebuie sa aiba rost ? Adica ceva trebuie sa insemne ceva ? Oare sunt oameni care traiesc fiecare minut la maxim fara sa gandeasca acest lucru ? Oare fara sa razi, sa distrugi visul unui om se poate sa continui sa traiesti ? Oare care e scopul omului ? Adica cum vad eu in jurul meu… lumea se trezeste doar sa futa pe altii in creier ? Se merita ? Adica futi pe unul ca sa te simti bine cu fututa ta de viata ? Prea multe futut pentru voi ??? Nu cred ca e cazul pentru ca acest cuvant este atat de greu de inghitit pentru toata lumea …. ca doar va caracterizeaza pe toti … Va luati doar dupa gramada futuva-si viata in sarma ghimpata … Ehh dar sa nu fiu eu rautacios. Macar am baut ca un porc tot ce am prins si cand scriu aceste lucruri sunt “ putin luat “ sa aduc in mintea noastra Phoenix.
Dar sa revin la ziua mea infecta . Cafea , micul dejun , laptop… poze nereusite , cadre nepricepute rasete minuscule care nu au nici o valoare… Oare iar vedem cine rade de cine ? Eu cel putin nu ma intereseaza ce se intampla . Ma intereseaza doar ce simt si ce as vrea eu sa simt. Adica una difera de alta. Pana mea nu prea are sens… dar iertati-ma sunt ametit cu aparatul foto in camera si cu prietenii mei jucand dumnezeu ( cu d mic stimabile ) stie ce . Oare prefer sa stau in fata unui laptop scriind tampenii ? Oare asta ma face sa ma simt mai bine vizavi de mine ?NU. dar nici sa fac alteva nu vreau pentru ca asta simt ca as vrea sa fac. Ar fi cazul sa fac asta mai des.. hahaha ca la un moment dat voi face un roman cu idioti simplii si cu mine J adica idiotul ideal.
Dar sa continuam ziua infecta numarul 2 ( ca prima zi a fost pe tren si nu se pune .). A plouat. O ploaie marunta, aproape ca o burnita, cu nori negrii( doamne imi aduc aminte de serialul ceh de cand eram mic Norii Negrii ). Am incercat si normal nu am reusit sa fac ceva poze cu tripodul lui Ganu.. dar tot raul spre bine incep sa pricep cate ceva. Doar cate ceva . Am incercat sa ies pe ploaie ajutat de niste pungi pentru aparat dar nereusit ca frica ca va intra ceva  apa a schimbat viteza de luat cadre care au fost egale cu 0. Dar vremea era ca si sufletul meu… neagra. De obicei asa e . Nu ma multumesc cu simplitatile zilnice care duc la disperare . Sunt disperat. Si stiu ca starea asta nu va duce nicaieri bine. Ci doar ma v-a face sa ma retrag cat mai adanc in cele mai ascunse pesteri negre din mintea mea. Si cel mai bun lucru asta va fi . Sa pot trece … sa trec peste ceea ce ma doare atat. Dar ce ma doare atat? Ca sunt singur ? Singur in lumea care o urasc atat de tare ? De ce o urasc ? e atat de mica ca sa o pot intelege ? Sau ea nu ma intelege pe mine ? Nu… ceva nu e clar aici . Sunt plecat de acasa , sunt cu bautura in fata , am facut 2-3… sau 0 fotografii bune si tot nu sunt multumit ? De ce nu as fi multumit ? Ce imi lipseste? Sunt atat de superficial incat imi este si mie rusine sa scriu ceea ce simt cu adevarat si voi pastra in mine tot. tot si nimeni nu va sti niciodata . De ce prefer sa fie un secret asta ? E oare mai bine sa fie asa ? Intr-un fel da. Japonezii imparteau sufletul in 3. O parte pentru toti, o parte pentru prieteni( apropiati ?) si o parte pentru tine. La mine stimabile e mult mai usor.. o parte pentru toate furnicile din lumea asta scarboasa si o parte pentru mine. … care sa fie clar ca nu o voi destanui niciodata nici macar mie. Cred ca si mie mi-ar fi frica sa imi citesc propiile ganduri.  Chiar imi vine sa rad. De la ce am pornit si la ce am ajuns. E usor sa scrii chiar mult mai usor decat sa vorbesti. Nu stiu poate intonatia glasului cand iti spui ceva din fundul inimii.. parca nu e destul de grava sa exprime ceea ce vrei  sa exprime . Nici odata nu voi fi in stare sa fac ceea ce vreau. As vrea sa fiu capabil fara sa rad de mine sa scriu ceea ce simt fara sa ma gandesc la urmari. Si sa nu ma intereseze. Absolut nimic. Totul de linga mine sa fie 0 cam cum e acum..poate ca e acum. Nu stiu ca deja tot beau de la 10 J. Dar cum spune lumea viata e prea scurta ca sa nu o traiesti ( intr-un fel sau altul). Fie care cum o vrea. Eu asa o vreau sa o traiesc.. fara nici unul din visurile mele implinite . Dar si cand vor deveni realitate.. J. Iar visez cu ochii deschisi si nimic din ceea ce vad in fata mea nu imi place. Oare daca voi vedea o punga de pastille va fi mai bine ? Sunt sigur ca nu.
Sa trecem muuuult mai departe de asta. Sa revenim la frumosa si insorita mea zi. Dar sa  nu. Tocmai am iesit afara unde ninge atat de usor. Fulgi mici si usori ca si gandurile mele. Dar parca gandurile mele nu sunt tocmai usoare. Gandurile mele sunt ca si raul care curge neintrerupt , indiferent la schimbarile din jurul lui. Nu cunoaste oprelisti, nu cunoaste durere, nu cunoaste alta directie. Orice din drumul sau el face doar un singur lucru. OCOLESTE. Aici e diferenta. Eu nu ocolesc ci ma opresc ca boul si incerc sa gandesc, care deja la ora asta este un proces greu fara rezultat. Fara nici un rezultat. Oare as dori sa fiu in alt loc ? Nu stiu. As vrea sa fiu undeva unde nu exista zgomot, unde nu exista durere, dragoste , liniste pace. As dori sa exist in vortexul starii de rau. Sa traiesc pe valul fara de intoarcere. Totul sa fie simplu dar si complicat in acelasi timp. Este posibil ? Eu cred ca da. Totul e posibil atat timp cat crezi cu adevarat asta . Nimic nu exista fara motiv, nimic nu traieste fara aer . Iar aerul care il respir e plin de toxine aducatoare nu de viata ci de neliniste si durere. Dar durerea inseamna ca traiesti. Iar daca traiesti existi. Iar spre existenta in lumea care te inconjoara e ceea ce orice fiinta tinde. Eu ca fiinta ( nu neaparat umana ) tind oare spre acelasi lucru ? Tind sa fiu inteles fara sa inteleg la randul meu. Tin spre absolut dar absolutul sa nu il ating. Adica sa traiesc undeva la mijlocul existentei adica sa nu am nici placere nici fericire nici supare ci doar sa ma plimb cu pasi putini pe drumul lung al tristetei. Firar .
Am incercat tot timpul sa fiu cum se cere. Sa fiu vesel, sa fiu cu bani, sa fiu sarac, sa fiu iubit , iubitor , urat , suferind , dragostos, intelegator…. Sa fiu dracului uman. Dar nu sunt asa . Eu sunt pur si simplu idiot. Adica pentru cei care nu ma cunosc adica cam toti, sa fiu idiotul perfect si simplu. Sa fiu acea pasare care zboara in cercuri si nu ajunge nicaieri. Lumea din jur vor sa fie mai buni, mai importanti mai mai mai decat ceilalti. Cred ca asta e ceea care ii duce mai departe. Adica ideea ca is mai importanti ca altii. Sau asta ma duce pe mine mai departe. Ce ma duce mai departe de simplitatea de zi cu zi? Viata asta fututa in zeci de mii de feluri idioate nu merita traita atat de fara rost. Adica care este rostul ? Da-o dracului oare cate intrebari pun in fata unui ecran alb plin de furnici mici care formeaza cuvinte simple ?
Sa mergem mai departe. Atat „optimism”strica imaginea de pesimist convins. Nu urasc , nu doresc, nu iubesc, nu gandesc nu VREAU. Simplu sa ma sprijin pe un toiag numit gandire si sa pasesc pe o carare numita dragoste. Dar e un drum fara de sfarsit. Mergi inainte ca doar ce dracu nu ai nici o stanga nici o dreapta .
Iubesc sa gandesc. Nu iubesc nici o persoana. Iubesc sa mor scufundat in inima mea simpla. Iubesc sa ma scufund fara aer in sentimente necunoscute si fara de intoarcere. As vrea ca totul sa fie un carusel continuu din care sa nu mai pot sa cobor si sa sufar mai mult decat ceva facut din carne si sange. Eu nu sunt facut din carne si sange. E un privilegiu prea mare pentru mine . Eu am doar durere. Am mancat, digerat , scapat durere. Am respirat durere si am sangerat neliniste
Dar sa depasim momentul greu. Sa trecem acolo unde nu a mai trecut fiinta umana. In linistea inimii care nimeni nu ti-o cunoaste. Oare cum e sa te scufunzi in marea rosie a sufletului tau si sa iesi ? Oare cineva care a trait pe o insula pustie a inimii si-a revenit ? Eu vreau sa cred ca da, ca daca nu e posibil atunci totul moare cu mine si pana la mine
Nimeni nu trece peste bariera propiilor ganduri. Gandurile sunt cele care te ingroapa si cele care te salveaza din acel lac fara de fund plin de sentimente. Durere, infrigurare, racire, suferinta, nesimtire, neajuns , sfarsit, neinceput,  ucis…. toate plutesc in acelasi ritm ucigator al valurilor mintii. Si stii ca nu pot scapa. Stiu ca ma voi scufunda ca intr-un nisip miscator care niciodata nu isi returneaza victima.
Dar stiu sa pasesc pe apa. Singur. De ce tot timpul in mintea mea singur si pustiu sint singurele cuvinte care imi vin in cap si pe care le inteleg ? Inteleg.
As putea sa iubesc fotografia. De ce o iubesc ? Simplu stimabile. Prin ea poti pacali ochiul. Poti arata ceea ce nu poti vedea si ceea ce nu simti. Ca o fotografie iti arata ceva in functie de privitor. As putea sa vad orice. Sa traiesc orice prin culorile mate a unei fotografii prost realizate( si aci zic de mine dragule).
Nu trai daca nu e rost. Rostul nu e in frumusete. NU dragostea , iubirea e cel mai puternic sentiment. Ura, dorinta de rau .. mult mai puternice. Nu se merita sa mergi incet si greu cand poti sa pasesti mandru spre final.
Pas dupa pas este moarte. Iar in moarte liniste. Pace . Nepasarea totala de care oricine are nevoie ca sa TRAIASCA. Dar oricum nimic nu ma opreste sa merg mai departe in mizeria mea. Placerea absoluta sa suferi nimeni nu ti-o poate nega. E perfect. Te faci ca traiesti si te prefaci ca mori. Adica pasesti pe acel drum subtire si miscator la vietii. Mergem mai departe indiferent. De ce facem acest lucru zi  de zi? Frica ca vom ramane in urma tuturor si nu vom mai gasi drumul spre realitate ? Oare realitatea este reala ? Nu traim un vis intr-un alt vis? Existam sau suntem ? Eu spun ca toti plutim pe un rau negru, cu valuri mici pentru care platim un ban de aur. Tot timpul vrem sa vedem ce e in afara barcii dar ceva ne opreste. Nu privi peste margine ca mori. Nu te uita . Nu iesi din barca ta din micul tau univers care nu are inceput sfarsit mijloc. Mai bine fii sigur decat prost. Mai bine fii ceva ce nu esti ca sa existi.
Eu exist afara ca sa pot trai inauntru. Privesc cu liniste calmul de afara ca sa fug de furtuna din interior.  Sa pasim incet spre intuneric.
Oricum ai privi tot acolo te uiti. In acea groapa a mintii. Unde nici macar tu nu poti intra. Te feresti. Ti-e frica sa simti ceea ce simti si atunci minti. Te minti.  Oare are logica ? Eu zic ca nu are nici macar inceput. Simte si exista. Exista si iubeste. Iubeste si mergi mai departe . Mergi si cazi. Cazi si suferi. Suferi si Traiesti. Mai bine mori inauntru decat sa treci prin tot. Se merita? Ce vezi la capat ? Doar un simpu nou inceput. Si o iei de la inceput . Mai bine te opresti unde stii ca poti sta si nu mai mergi. Opresti vantul, miscarea Pamantului si tot ce te inconjoara. Totul e relativ. Si relativ te invaluie norul cel negru al iubirii.
Care e diferenta dintre iubire si ura ? oare nu sunt la fel de puternice ? Oare nu la fel simti durerea in suflet in ambele cazuri ?
Gata am baut destul.
Ziua 2 a inceput. Deja am baut mult. Cred ca asta e singurul motiv care ma face sa scriu… ca in rest nu prea imi vine.
Azi am fost la o mica plimbare. Un mica urcare de 4-5 km pe un deal mai mare dar care, zapada grea l-a facut destul de greu. Cateva oportunitati de fotografie. Ce am realizat esta ca sunt diferit si incerc prea mult sa fiu ca toata lumea . Oare e greu sa fii tu insuti ? As incerca dar parca orice fac se intoarce impotriva mea ca un ciocan de 20 kilograme. Drept in tampla dreapta.
Dar incercam. Sau cred ca incerc. Cel putin va fi diferit. Este mult prea mult teatru in jurul meu, oameni care vor sa fie ceea ce nu sunt, minciuni ascunse intre zambete mizere si negrul se intinde din ce in ce mai mult incat orice lumina care o vezi crezi ca e un miraj. Dar merg mai departe. Cred ca pasii marunti vor face tot ce trebuie . Mici pasi cu mainile aruncate in laturi pentru a verifica totul sa nu cad. Frica de lovire e cea care ne face sa fim ceea ce cred altii ca trebuie sa fim. De fapt ne ascundem dupa o oglinda a mintii noastre. Una intoarsa invers. Am realizat ca fotografia poate fi un inceput care sa ma ajute sa ma exprim desi mai mult incerc sa fac ceea ce fac altii decat sa fac ceea ce vreau eu. Si crede-ma ca o voi face chiar daca va fi greu. Vreau sa fotografiez uratenia vietii, a locului in care traim, a mizeriei care ne inconjoara. A realitatii. Vreau sa fotografiez realitatea nu ceea ce vrem sa aratam ca toti sa zica : “vai ce frumos “
Eu nu sunt asa cum crede lumea. Visez lucruri care nu exista, traiesc imaginar, merg incet pe un drum fara sfarsit si fara inceput. Nici nu stiu cand am inceput dar stiu ca deja am facut mici pasi fara sa stiu ca i-am facut . Incep sa arat ca nu ma intereseaza ce cred altii. Cred ca asta e cel mai important. Ideea e sa nu cer sau sa astept aprecierea altora ca sa realizez ca sunt om.
Sunt un om si nu sunt asa cum cred altii. Iata ca I am out of the closet. Ha ha. De ce imi este greu sa incerc ceea ce vreau sa incerc si sa fiu ceea ce vreau sa fiu ? Societatea te vrea intr-un fel , tu te vrei in altul. Oare cum le impaci pe ambele. Oare daca nu as bea as fi in stare sa scriu ceea ce scriu aici ? Poate ca nu pentru ca nu as vedea la fel lucrurile. Adica mi-ar fi frica poate sa fiu sincer cu mine insumi daramite cu altii !!!
Hai sa facem un mic pas si sa nu ma intereseze . Sa fiu ceea ce sunt. Sa fiu insumi cu toate ca nimeni nu ma vrea asa
Eu vreau cea ce vreau iar ceilalti sa ma pupe drept in spatele blocului in fund J
Hai ca dau gata si visiky asta si merg sa fac ceva interesant. Adica nimic … cel putin pe moment. Macar azi a fost o zi buna pentru mine. Learning something .
-personajele din aceasta postare sunt imaginare – iertare si la greșelile gramaticale avand in vedere ca eram ametit cand am scris aceste randuri –
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s